Soarele a tivit cu aur fruntea brazilor:
Decorul pare de pe alt tărâm.
Ca purpura din umerii obrazilor
Înflorim pe rând și iarăși veștezim.
La poarta Ierihonului am bate
Dar suntem goi de visuri și veșminte.
Mai zgribulim cu aripele frânte
Pândind bătaia orei în singurătate.
Și mai visăm. De veacuri mai visăm.
Poate Edenul, ori poate lumina din noi.
Și iar sunt brazii văduviți și goi,
Și luntrea stă la mal. Și așteptăm...
Din revista Symposion, decembrie 1938)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Comentează