Și eu sunt etern - Ion Moldoveanu

Și eu mă simt etern, o, stelelor

Și oglindirea voastră-n mine-ncape

V-adun surâsu-ncremenit pe ape

Și-aștept cu voi descântul ielelor.

Și eu mă știu etern, o, munților

Nălțimea-vă spre-albastru-n mine-o plimb

Țintesc încercuirea crestelor în nimb

Și-n seară înclinăm amprenta frunților.

Ca voi, etern, sunt și eu, mărilor

Și purități din funduri verzi eu cern,

Aștept învolburări de val etern

Înaripat să șteargă ceața zărilor.

Scântei din veșnicia zeului

Durăm eternul peste loc și veac

Aceeași umbră sfântă de copac

Ne-nvăluie sub cupola curcubeului.

1934