Emil Gulian (n. 15 mai 1907, Giurgiu - d. decembrie 1942): A absolvit liceul “Ion Maiorescu” din Giurgiu și cursurile Facultății de Drept din București. Deși a obținut și licența în filosofie în anul 1933, Emil Gulian a optat pentru cariera de avocat. Cu toate acestea nu a renunțat la literatură. Emil Gulian a frecventat Cenaclul Sburatorul și s-a alăturat grupării conduse de Camil Petrescu. A publicat poezii, traduceri și articole de critică și teorie literară în presa culturală din perioada interbelică: Revista Fundațiilor Regale, România literară, Cuvântul, Convorbiri literare, Viața românească, Universul literar, Ulise, Floarea de foc etc. Marele critic literar român George Călinescu l-a inclus pe Emil Gulian în volumul său de istorie literară românească (Istoria literaturii române de la origini până în prezent) caracterizându-l ca “poet ce reprezintă poezia ermetică”. Emil Gulian a fost (împreună cu soția sa Hortanse Gulian) primul traducător al a poeziilor lui Edgar Allan Poe în limba română (1938). A tradus de asemenea din creațiile scriitorilor Jean Racine, Maurice Maeterlink, Guillaume Apollinaire, Valéry Larbaud, Georges Duhamel, Jules Supervielle. Emil Gulian a publicat singurul său volum de versuri Duh de basm în anul 1934 (la Institutul de Arte Grafice “Luceafărul”, volum ilustrat de graficianul Mac Constantinescu). Pentru acest volum, Emil Gulian a fost distins de Societatea Scriitorilor Români cu Premiul pentru debut editorial.
În timpul celui de Al Doilea Război Mondial, Emil Gulian a fost corespondent de război, fiind trimis în linia întâi. A fost luat prizonier și a murit pe drumurile înzăpezite pe care era dus către Siberia (în decembrie 1942, la doar 35 de ani…
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Comentează