în dimineața aceea mă trezisem cu un ceas mai devreme
și mi se părea că sunt exagerat de bine dispus
de unde toate astea mă întrebam doar luuumea
e la fel de tristă și de nefericită ca și ieri ca și alaltăieri
ca și mâââine
pe urmă se făcu deodată lumină și aflai primele știri
kim jong un ceruse astă noapte azil politic în coreea de sud
putin îi ceruse lui trump dar și theresei may cam același lucru
juca și el ca omul la două capete
celei din urmă i-a și spus cu o voce tremurătoare
și cu semnul întrebării în coadă
may I
toate se petrecuseră în timp ce dormeam dus
și nici nu visam ce-o să aflu a doua zi adică în dimineața
despre care vă spun
ba mai mult istoria însăși se rescria rapid și radical
sub ochii mei
și în urechile mele mirate dar încă ciulite
hitler i se predase lui eisenhower încă din 1942 de teamă să nu
cadă în brațele lui iosif visarionovici
franco își părăsise dictatura și devenise un democrat convins în
țara de foc
despre lenin ce să vă mai spun că ăsta nici nu existase
iar palatul de iarnă era tot pe malul nevei sau pe-aproape
nu mai țin minte n-am fost acolo decât o singură dată foaaarte
demult
numai stalin trona la kremlin momâie de ceară
încă și-n ziua aceea
la vreo câteva decenii de când se anunțase că gata s-a dus
plângeți băieți plângeți fete plângeți babe moși strămoși
gata cu și gata cu
încet-încet mă trezeam din somn cu aceste știri
probabil plăcute
și ascultam altele care nu mă înspăimântau încă
în locul lui kim în locul lui lenin
în locul lui hitler în locul lui putin
în locul lui franco în locul lui erdogan erau acum numai
democrați
fiecare dintre luptătorii pentru democrație de până atunci
punea mâna pe putere în cartierul lui și se bătea să și-o
extindă
era o luptă față de care aia de clasă nu fusese decât
o joacă de copii
și uite așa câte zece o sută o mie
de dictatori izvorâți din pământ din iarbă verde le luau locul
azilanților proaspăt plecați
toți acei propagatori de principii toți acei mari intelectuali
democrați
toate acele figuri luminoase venerate democrate
ale patriilor noastre
le luau pe față locul celor pe care îi convinseseră să plece
pe la vecini sau chiar mai departe
într-un exil aurit
iar eu m-am culcat la loc și de-atunci dorm neîntors
mai ceva decât prințesa aia adormită din pădurea nu știu cum
pentru că pe mine nu are cine să mă mai trezească
niciodată
(cu vreun sărut neliberconsimțit)
vi se pare că ăsta e un text vesel?
mie nu.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Comentează