! m-a prins dorul de Moldova
sfânta ceea-n violet,
i-aţi sfinţit trupul şi vorba
morţilor, oloi secret!
! dulci femei cu gura dulce
şi cu trupul tămâiet,
după al vost’ pas m-aş duce
când coboară sara-ncet!
! m-a prins dorul de Moldova,
plâng şi-n lacrimi o mai văd,
cum dormeam subt ceru-i, Doamne,
ca în pântece un făt!
! nu mai doarme zi şi noapte
robul tău şi la ce bun?
ca Fecioarele curatu-i
cest anahoret nebun!
! Moartea hrană mi-i, păcatul
Moartea mi-i păcat dintâi,
singur dorm - şi dorm cu Moartea,
pernă mi-i la căpătâi!
! nu-l mai plângeți pe acela
care vecinic singur nu-i,
plângeți-l pe cel ce n-are
Moartea şi Moldova lui!
! Bucovină de lumină,
Basarabie şi tu,
lina mea Moldovă lină
mai alină-mă acu!
! nu-l mai plângeți pe acela
care vecinic singur nu-i,
plângeți-l pe cel ce n-are
Moartea şi Moldova lui!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Comentează