Salcâmii - Arhip Ciubotariu

Au înnebunit salcâmii

De atâta primăvară

Umblă năuciți prin vânturi

Cu tot sufletu’n afară.

Și l-au scos spre dimineață

Alb și încărcat de rouă,

Cu miresme tari de ceruri,

Smulse dintr-o taină nouă.

Au înnebunit salcâmii,

Și cu boala lor odată

S-a întâmplat ceva, îmi pare,

Și cu lumea asta toată.

Parcă s-a făcut mai clară,

Parcă s-a făcut mai bună,

Parcă dragostea întreagă

Vrea pe note să și-o pună.

Păsările aiurite

Își scot sufletul din ele

Alungat de doruri multe

Călătoare peste stele.

S-ambătat pădurea verde,

Nu mai pare atât de calmă,

Ține luna lunguiață,

Ca pe-o inimă, în palmă.

Nu-mi vezi sufletul cum iese

În haotice cuvinte?

Au înnebunit salcâmii,

Iar tu vrei să fii cuminte.