Vă vreau, poeți, cu inimi frământate;
Doriți, visați și râdeți, plângeți. Firea
Să-și oglindească-n voi nemărginirea
Alcătuirii sale variate.
Și sufletele fie-vă-ncercate
De patimi cât de multe. Fericirea,
Durerea și mânia, și iubirea
Să clocotească-n voi amestecate.
Precum de fulgere se-ncarcă norul,
Așa să vi se-ncarce-n suflet dorul
De-a vă-nălța prin cunoștinți cuvântul, -
Ca-n armonii să-i întrupați prisosul,
Slăvind un singur paradis; Avântul…
Și-având un singur Dumnezeu: Frumosul.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Comentează