Dor vocalele în slovă,
dor silabele în vers,
dor cuvintele-n poemă,
unul scris iar altul șters.
Dor imaginile simple,
dor metaforele mici,
dor dactilii, dor troheii,
ba acolo, ba aici.
Și-apoi gândurile toate
când se-adună la un loc,
doare virgula și punctul
picurat din vârf de toc.
A fost lună, lună nu e,
au fost stele, stele nu-s...
“e ușor a scrie versuri
când nimic nu ai de spus”!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Comentează