Aș vrea să mă sting ușor cum sufli-ntr-o lumânare:
capul pe pernă și toate la locul lor
- numai brațul lunecat pe marginea patului,
semnul de carte la iertarea păcatelor.
Sunt ostenită mereu să mă aleg
al treilea, al cincilea, al șaptelea oaspe;
cercul se strânge, vorbele devin șoapte,
se rânduiesc mai simetric oaspeții când plec...
la marginea drumului, în zarea Domnului
caut zâmbetul cutezător, vorbele semețe,
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Comentează