Sclipeşte parcul: tandru, smălţat patrulater.
Alei, boschete, ronduri şi ramuri, - ce contraste
cu tot ce porţi sub frunte, cu tot ce'ngropi sub coaste,
cu-amurgul dumitale prea vânăt, prea sever.
În aer ard miresme, pe lac trec, evident,
mari bulgări de candoare sau lebedele pure.
Ca‘n colivii, prin ronduri tânjesc mici flori obscure
ce parc'ar vrea să sboare'n parfumul transparent.
Pe ramuri moi, aşteaptă - plutind peste gazon -
sălbatec, fructul fraged omizile să-l roadă,
sau, inutil şi putred, în pulbere să cadă,
ca să-l strivească pasul grăbit de pieton.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Comentează