S-alungă clocotul de ape,
și-n goană braţul unui val,
ca un stăpân fără de milă,
azvârle-o scândură la mal.
Biruitoare urlă marea
și mi te lasă pe pământ,
solie jalnică şi mută
a aşteptării ce s-a frânt.
Ce tainică apropiere
și ce îndemn ascuns din cer
mi te-a trimis să-mi spui povestea
pierdutului corăbier?
Ori poate ştie uraganul...
și vrea să-i vadă la un loc
pe bieţii călători pe valuri
bătuți de-acelaşi nenoroc?...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Comentează