Obida vine ca sâ treacă.
De ce fugi, omule, de tine?
Au nimeni nu-i să te-nțeleagă,
să te asculte, să te-aline?
Sărată-i lacrima, ca marea,
și mult amară, ca pelinul;
de ce o-mpaci cu răzbunarea?
De ce o tulburi greu cu vinul?
De lumea mare fie-ți dorul,
de frate și de codrul verde;
chiar pasărea ce știe zborul
de una singură se pierde!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Comentează