Un licurici a prins o stea căzută’n strop de rouă...
și luminița asta grea o duc cu mâinile-amândouă,
departe, în visul meu orfan, cu scăpărări de stele mici,
în fermecate nopți de-august, cu candele de licurici...
În noaptea grea de stele a sufletului tău,
ne-am prăbușit, iubirea mea și eu...
ce mâini, ce gând înfiorat din hăurile reci, -
vor prinde’n zbor de licurici lumina lor pe veci?...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Comentează