Trandafirii galbeni ce-i purtai aseară,
trandafirii galbeni, galbeni ca de ceară,
aplecați pe sânu-ţi ca-ntr-o rugăciune,
trandafirii galbeni, ce-ţi puteau ei spune?
Tremurând în ritmul pieptului săltat,
tu-i purtai cu fală, ca nişte trofee.
Din ce vază-ascunsă, oare, i-ai luat,
sau din care seră, sau din care-alee?
Trandafirii galbeni ce păleau mereu,
cu un zâmbet tainic şi sfios de stea,
erau reci ca gheaţa sufletului meu,
erau, poate, galbeni ca şi fruntea mea?
Ce-ţi puteau ei spune, adormiţi pe veci?
Prinși la sânu-ţi tânăr, trandafirii reci,
îngropaţi în cuta albelor dantele,
răspândeau aroma cântecelor mele.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Comentează