Dac-ai plutit,
s-arăți corabia în care
ai străbătut întinsa mare,
de ani slăbit.
De vii călare,
arată-mi calul plin de foc,
ce te-a purtat, din loc în loc,
fără-ncetare.
De vii pe jos,
să-mi dai toiagul
cu care tânărul frumos
porrni, și-ajunse azi "moșneagul".
Dar el tăcu,
și mâna galbenă-mi întinse;
tăcerea sufletu-mi cuprinse;
și el tăcu...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Comentează