Dunga
străvezie moare
în depărtatul cerc al cerului.
Bocănit de tocuri bătăi de degete,
clarinetul cu note stridente
și marea cenușie
ce tremură într-o neliniște suavă
ca un porumbel.
La pupă emigranți sirieni dansează.
La proră un tânăr e singur.
De sâmbătă seara până acum.
Evrei
acolo jos
își duc cu ei
morții,
în văgăuna de codobele
se întrevăd
ulcioare
și lămpi.
Apă tulbure
ca vâlva de la pupă ce-o aud
furat
de somn.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Comentează