Visez tot mai des în ultimul timp
că sunt orb.
Lumina ochilor mei stă
pe pragul casei și plânge.
O aud strigându-mi
cu voce de copil
prin întuneric:
- Și pe mine
cine o să mă ducă de mână
când o să vină vremea
să merg la școală?
Liniștește-te, îi spun,
mângâind-o pe creștet.
N-o să te las singură,
îți promit să mă trezesc
până atunci!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Comentează