Pentru tine, Fată Ardeleană,
înfloresc garoafele în pagini
și hangere, dure, de imagini
te-ncrustează sufletului rană.
Dar împunge gându-n albe file
și din lâna dorului te torc,
inima, ceasornic, ți-o întorc -
tu mai clară să te urci prin zile.
Fată Ardeleană împlinită,
rod ce dă în pârgă ca harbuzul,
naltă crești, ca vara cucuruzul,
și te-nmlădii pururea râvnită.
Lasă-mă să beau din ochi cucută,
stele iar îți tremură pe geană...
bat mătănii, Fată Ardeleană,
pentru dragostea neîncepută.
octombrie 1940
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Comentează