Mamă, acesta sunt!
Jumătate acoperit cu pământ,
cealaltă jumătate se duce
și n-are nici cruce.
Tu ce mai faci? Ce mai spui?
Tristețea n-o împarți nimănui?
Tremură vișinul verde
și nu te mai vede…
Mamă, dacă ai putea să mă sorbi
noaptea târziu când adormi,
să mi se pară că m-ai văzut,
dragă din iarbă și lut,
să mi se pară, să ți se pară,
că se întoarce viața spre vară.
Pictura “În fața vetrei” - Ludovic Bassarab
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Comentează