Un ciobănaș cu turma lui
de-abea se mișcă,
doinind, în dorul nu știu cui,
din trișcă.
De mult nici nu mai știi ce vrea,
nici ce-i cu dânsul -
și-și răcorește inima
cu plânsul...
Și azi, pe deal, cu turma lui
de-abea se mișcă.
Doinind, în dorul nu știu cui,
din trișcă.
În fruntea turmei lui, mergea
cu fața’n soare, -
din ochi îi pică o mărgea
pe-o floare:
Pe alta’n gene o strivi
și alta pică:
de lacrimi nu poate zări
nimică.
Ca orb, în fruntea turmei lui
de-abea se mișcă,
doinind, în dorul nu știu cui
din trișcă.
O fată de la el din sat,
cea mai frumoasă,
s’a dus de mult și n’a mai dat
pe-acasă;
De mult nici nu mai știi ce vrea,
nici ce-i cu dânsul -
și-și răcorește inima
cu plânsul...
(Pictura “Cântecul Ciobănașului” de Nicolae Grigorescu)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Comentează