Pălmuiți de vânturi
și scuipați de ploi,
sfnții de pe zidul mănăstirii
dezbrăcatu-s-au de-odăjdii
și-au rămas aproape goi,
ca Isus Cristos în clipa răstignirii...
În pridvorul mănăstirii e noroi
(fiindcă maicile nu umblă cu galoși),
și de-atâtea câmpenești cucernicii
sfinții par sătui...
și somnoroși,
cască-n ritmul Sfintei Liturghii...
Lângă zidul mănăstirii e-ngropat
un curtean ucis de Vodă, pentr-o jupâniță,
cam prin „una mie șase sute” - leat -
când Muntenia era voievodat,
și curtenii toți, boieri de viță...
Restul peisajului:
urzici
pentru postul Paștilor, ce-ncepe mâine...
iar de la fereastra plină de zambile
albe,
roze
și liliachii,
starița face morală unui câine,
care persecută bietele pisici
și s-ascunde noaptea prin... chilii...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Comentează