Monocromia dezolantă a unei dimineți ploioase
mângâie agonia tristă, dar gravă-a unui tren de marfă,
ce-și fluieră impertinența prin trei supape ofticoase
și urcă panta-n resemnarea bemolilor ce mor pe harpă
într-o capelă funerară.
Cu miros de făclii de ceară
și vagi parfumuri de tămâie,
Eau de Cologne
și chiparoase.
Pe Valea Oltului
sau poate pe Valea Prahovei...
decorul
e-același peste tot când plouă.
și-aceleași agonii profane
schițează orice tren de marfă
când vrea să calchieze zborul
expreselor ce urcă panta cu grații de aeroplane!...
aceleași agonii banale
și-același trio de semnale
imploră mila dimineții
și plictisește călătorul...
Monocromie verde:
munții și brazii par de mucava -
e pastișarea dezolării și-a neputinței animale,
ce-și urcă-adeseori Calvarul, cu trenu-alături, pe șosea.
E parada fanteziei și-a inspirărilor vasale...
Pastel mecanic -
năzuință
de artă nouă
și știință -
Cézanne te-ar fi pictat într-altfel
eu însă te-am văzut așa!...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Comentează