El, singuratec, duce catre cer
brazda pornită-n țară, de la vatră.
Când îi privești împiedicați în fier,
par, el de bronz și vitele de piatră.
Grâu, popușoi, sacară, mei, și orz,
nicio sămânță n-are să se piardă.
Săcurea plugului, când s-a întors,
rămâne-o clipă-n soare ca să ardă.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Comentează