Ca-a produs pământul ca să dovedească
Legătura care cu ceru-l unește!
Nevinovăția când binevoiește.
La oameni blândețea-i să mărturisească,
Atunci se-mprumută fața ta cerească.
Rază de misteruri ce blând strălucește
În seninu-albastru ce-n ochii-ți domnește!
Poate fericirea mai dulce să fie
Și decât ființa-ți ce nădejdea-nvie?
Și când înviază, lin, mângâietor,
Cât căutătura-ți altceva mai are?
Tu, a omenirii ș-a sexului floare!
De ce nu petrece și-un... loc gemător?
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Comentează