Soarele, vântul și gerul - Vasile Alecsandri

Trei călători fantastici cutreieră pământul:

soarele splendid, gerul îngrozitor şi vântul. 

Unul dă viaţă, altul dă moarte, aparând, 

al treilea mângâie cu aripa-i, zburând. 

Ei întâlnesc o fată, voioasă căprioară, 

ca soarele de vie, ca vântul de uşoară. 

Şi-i zic: „Copilă dragă, alege din noi trei, 

de vrei să fii mireasă, pe care tu îl vrei! “

Românca le răspunde cu o veselă zâmbire:

„Sunt sprintenă ca vântul, pe dânsu-l vreau de mire! “

„Cum? Eu, lumina lumei! Pe mine m-ai respins? 

Am să mă răzbun la vară cu focul meu nestins.”

„Cum? Zice gerul aspru, m-ai depărtat pe mine? 

Am să îngheţ la iarnă şi inima din tine.”

„Nu-mi pasă, mândre soare, de focu-ţi arzător

cât mi-a suflă în faţă un vânt răcoritor. 

Nici de-al tău frig nu-mi pasă, o gerule de gheaţă, 

cât vântu-n mezul iernii nu mi-a suflă în faţă.”