Când vine clipa de cumpănă,
înainte de a coborî
acolo unde curg fragmentar
iubirile neîmplinite,
Frica de necunoscut,
micile lașități, eroare în sine
a satisfacției,
Unde puținul bine
care-ar fi putut să fie sus,
despică o gură de colos
și urlă
Unde răul de care ne temem
face măști ridicole de sfială
Și când frica de moarte
s-a șters în sfârșit,
cel mai greu este sufletul
celui fericit.
(Poezie din volumul „Răsad de spini”, 1973)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Comentează