din buzi nevinovate
cui altui se cuvine,
puternice Părinte,
decât ție a da?
Tu ești stăpân a toate,
tu ești preabunul tată;
a ta putere sfântă
făptura ține-ntreagă,
ne ține și pe noi.
În inimă,-n tot omul
tu ai sădit dreptatea,
unirea și frăția,
tu conștiința scumpă,
tu bun ce-avem ne-ai dat.
P-aceste saduri sfinte
răcoritoare ploaie
de adevăr să pice,
să crească, să dea rodul,
să fim preafericiți.
Îndreptătorul lumii,
tu ai slăvit noroade,
le-ai dat tu legi preasfinte
ce țin aceste saduri;
slăvește și pe noi!
Ș-aceste legi prea drepte
orice norod le calcă,
sau care nu le știe,
cade, ruini rămâne,
se face neștiut.
Din slava strămoșească
de am căzut, ne nalță;
de am uitat unirea
ce-i întărea în toate,
acum ne fă uniți.
Să știm c-avem dreptate,
să știm ce, cine suntem,
ș-așa să nu se uite
o nație slăvită
ce-am fost și ce-am fi noi.
Cu toții, dară, ție
cântăm cântare nouă;
în flacăra unirii
întindem mâini la tine,
rugăm să ne-nsoțești.
Ne luminează mintea
să te cunoaștem, bune,
să știm că ne ești tată,
să te cântăm mai bine,
ș-așa să ne-mpăcăm.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Comentează