Bisericuță din Albac,
tu ești al vremurilor semn,
tot bietul nostru plâns sărac
e-nchis în trupul tău de lemn.
Din ce-am cerut, din ce-am gândit,
atâtea rugăciuni cuprinzi,
și-atâta vis neizbândit,
sub vechiul tău tavan de grinzi...
Tu știi cum ne-am trudit stingher,
de-a pururi fără crezământ,
la Dumnezeu, acolo-n cer,
și la-mpăratul pe pământ...
De-aceea, ostenit-acum,
de zile rele câte-au fost,
bătrână, te-ai pornit la drum,
să-ți deie frații adăpost.
Rămâi aici, fă-ți un popas,
fii sfetnic bun, din veac în veac,
și spune-acasă ce-a rămas,
Bisericuța din Albac!
(Ïn fotografie Biserica lui Horea construită în anul 1746 în satul Albac și mutată la Olănești în 1931)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Comentează