E tristă toamnă și e trist, afară plouă
din ochii mei din picături de caldă rouă
aș vrea o clipă doar la ochii tăi de foc să mă-ncălzesc
dorul dintr-însii să-mi poftesc.
În sufletu-mi se frâng dureri nebănuite
și se aprind aceleași veșnice ispite
și se răsfrâng în simfonii de lacrimi fără de popas
cântecul durerii fără glas.
Adio doamnă
în sufletu-mi de-atâta plâns îndoliat
Acum e toamnă
adio doamnă
voi rătăci de-acum de dor înfrigurat
în trista toamnă.
O, vis pierdut
roman trecut
al vieții drum
ce trist e-acum.
Adio doamnă.
În sufletu-mi drapelul negru s-a lăsat.
Acum e toamnă.
Adio doamnă
în sufletu-mi de-atâta plâns îndoliat
acum e toamnă
adio doamnă
voi rătăci de-acum de dor înfrigurat
în trista toamnă.
O, vis pierdut
roman trecut
al vieții drum
ce trist e-acum.
Adio doamnă
în sufletu-mi drapelul negru s-a lasat
acum e toamnă.
O, vis pierdut
roman trecut
al vieții drum
ce trist e-acum.
Adio doamnă
în sufletu-mi drapelul negru s-a lasat
acum e toamnă.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Comentează