Lenea zilelor de vară
e stăpînă peste fire:
dorm livezi, păduri și ape
într-o dulce neclintire.
Lumea pare liniștită
sub o vrajă de tăcere,
ca o minte visătoare
fermecată de himere...
Eu, în lac, ascuns în trestii,
stau pe vremea asta caldă,
căci în fiecare zi, spre seară,
vine-o fată de se scaldă.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Comentează