Dintr-un măr sărac și-o pară
ne era cina de seară.
O felie de gutuie
era cina amăruie.
Un ciorchine oarecare
ne servea la prânzul mare,
și o fructă pădureață
ne nutrea la dimineață.
Doar o vișină măruntă
ne-a fost darul de la nuntă,
lacrima care-ntârzie
veștedă și purpurie.
Un tăciune și-un cărbune
fostu-ne-au încălziune
și din Eminescu-un vers
ne-a fost hrană-n univers,
hrană vie și merinde,
ce, nestinsă, ni se-aprinde.
(Tablou de Moldovan Eva)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Comentează