durerea divizată o sună-ncet, mai tare...
dar piatra-n rugăciune, a humei despuiare
și unda logodită sub cer, vor spune - cum?
Ar trebui un cântec încăpător, precum
foșnirea mătăsoasă a mărilor cu sare;
ori lauda grădinii de îngeri, când răsare
din coasta bărbătească al Evei trunchi de fum.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Comentează