tu, inimă, uscată pe vremuri, ce vei spune
ființei preafrumoase, preascumpe și preabune
ai cărei ochi deodată te-nviorară iar?
- Vom pune-orgoliul nostru de-a pururi s-o slăvească;
poruncile-i domoale neprețuite sunt;
pătruns de duh e trupul-i ca plasma îngerească;
privirea ei ne-mbracă în luminos veșmânt.
Oricând, în toiul nopții și în singurătate
sau ziua-n larma străzii și-a omeneștii gloate,
fantasma ei în aer ca flacăra dansează.
Și spune: „Sunt frumoasă și vreau cu strășnicie
de dragul meu Frumosul drag veșnic să vă fie.
Eu sunt Madona, Muza si îngerul de pază.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Comentează