Melcul cel mic cu muget lin
Iubea în taină-un serafim
Și bea buton după buton
De bulion c-un gentilom.
Și astfel zilele treceau,
Îngerii blând doxologeau,
Pe pajiști se lua la trântă
O portocală cu o sfântă.
Dar în dulapul nesfârșit
Melcul cel mic s-a-mbolnăvit.
Și-atunci sosi, tăcut și pal,
Un flautist provincial
Cerându-și voie să înceapă
Să-i pună perne moi sub ceafă
Melcului mic, lipit de-o ceapă...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Comentează