Ce oameni triști cu fața mată,
ce oameni veseli fără față
într-o cetate-asediată
trăiesc ceva pe nume viață.
Cei triști găsesc un drum pe apă,
în marea lor singurătate,
cei veseli îi lovesc și-i sapă
vrând monopol pe-eternitate.
Iar undeva, într-o lumină,
stă între timp un spirit mare
ce-alege grâul de neghină
cu lumea asta la picioare.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Comentează