N-aş scrie poezie, dar printre flori de colț
adulmecă în aer miros de sânge fiara
decepții sociale de-un miliard de volți
îmi survolează somnul cum Alpii primăvara
N-aş scrie poezie, dar zeul este mut
și cineva e timpul să-i povestească drama
nemuritor e numai acela nenăscut
iar între rai şi hades atomică e vama.
N-aş scrie poezie, aş plânge mai curând
de-atâta suferință cad sfinții din vitralii
sint viermi în osuarul soldaților de rând
pe soclu bat din aripi, eroic, generalii.
N-aş scrie poezie, dar ne-am mințit mereu
o limbă radicală la adevăr ne cheamă
în pântecul trădării stă Lumea ca un zeu
ne trebuie curajul să-i dăm o altă mamă.
N-aş scrie poezie, aş vrea să ard retras
e tot mai infernală cenzura transcendentă
dar secolul e crâncen şi nu mi-a mai rămas
decât tăcerea laşă, sau moartea violentă.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Comentează