Printre crengi eu n-am să-mi lunec văzul - Serghei Esenin

Printre crengi eu n-am să-mi lunec văzul,
Rătăcind să caut urme seci,
Căci, cu părul-snop cum e ovăzul,
Tu din vis mi-ai dispărut pe veci.

Gingaşă, frumoasă şi subţire,
Rumenă ca poamele erai,
Semănai c-o roză-n asfinţire,
Fraged ca zăpada străluceai.

Ochii tăi ţărână-s şi tăcere,
Ca un sunet numele-a-ncetat.
Dar în şal, mireasma lor de miere,
Mâinile-ţi suave şi-au uitat.

Când se spală zorile pe faţă,
Ca pisica pe-acoperământ,
Blând grăiesc de prăpădita-ţi viaţă
Apele şi fagurii de vânt.

Deci şoptească seara sinilie
C-ai fost vis şi cântec de la cer.
Cine te-a ivit aşa mlădie
Sărutase-un luminos mister.

Printre crengi eu n-am să-mi lunec văzul,
Rătăcind se caut urme seci,
Căci, cu părul-snop cum e ovăzul,
Tu din vis mi-ai dispărut pe veci.