Nu cu sângele te mai țip,
lumina mea
nu cu gura
Nu cu vorbe, cu tăcerea lumilor te rostesc
Cu ochii tăcerii te văd încă
Fulgerul tăcerii
îl ridic spre tine
ca un țipăt
și-i spun: naște și luminează
și ce luminezi luminează odată pentru
totdeauna
și ce vezi
fă să nu se mai termine niciodată.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Comentează