Din cerc m-alung, în cerc mă-nchid,
mă zăvorăsc şi mă resping,
Întunecat şi translucid,
străluminez ca să mă sting.
Un cerc în minus, altu-n plus,
mereu le sparg, mereu le-nscriu.
Cu paşi ologi şi fruntea sus
calc prea devreme-n prea târziu.
Sfărâm un ciob, m-agăţ de-un fulg,
şi, rupt de-odgon, cu-n lanţ mă leg.
Eu singur aripa mi-o smulg
şi-mi creşte-n loc un zbor întreg.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Comentează