Acum sunt un om în amurg.
Fugi în munţii tăi, căprioară,
nu mai râvnesc să-ţi sărut buzele
a doua oară, a treia oară.
Acum sunt un om în amurg.
Pieri din juru-mi, viclean bancher,
n-am ce să mai fac cu aurul tău,
aurul n-are trecere în cer!
Fiece zi are amurg,
fiece zi are şi zori.
Toamna, via e plină de struguri,
primăvara, numai de flori.
Acum sunt un om în amurg,
ora amiezii a fost dulce, dulce.
În cuibul ei din fulgi de zăpadă,
luna s-a dus să se culce.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Comentează