Primăvara m’a chemat afară
sprijin braț de soare să-mi întindă
și-am eșit cu’mpleticiri în tindă
să renasc în aerul de țară.
Peste tot e soare, sărbătoare...
suflet nou mustește în livadă,
urcă’un zvon de înflorire - zăpada -
urcă’n mine grăbit și mă doare.
Degete de vânt îmi pun pe frunte
proaspete cununi de mângâiere
și din veșnic marea Înviere
încolțește-n mine un grăunte...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Comentează