Pe masa mea de lucru stau cărțile închise
- doar luna mai citește un vers de Lamartine -
în umbra nopții calme un vârf de manuscrise
dorm sub tăcerea albă a florilor de crin.
Într’un album mai nou cu scoarțe de livadă,
primit de la un prieten de ziua mea în dar,
iubita cu ochi negri și-obrazul de zăpadă
se uită trist la mine cu un surâs amar.
Iar lângă soba albă pianul negru zace
de când nu-l mai mângâie o mână pe clavir,
într’o cutie veche vioara doarme’n pace
și pe covor mai plânge rănit-un trandafir.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Comentează