Viața hărților - Pavel Boțu

Hărțile îmbătrânesc cum sunt,

Câte-s hărțile de pe pământ,

Viața lor, de când purcede viața?

A fost sară, ori spre dimineață -

Răsucită-n jurul osiei,

Își struni planeta roțile.

Și de ani-putere-n sus mânată

Se trezi departe de "altă dată".

Își înflase îngroșate vine:

Râuri peste hărțile-i divine

Să se rupă de pe stei, în brânci,

Înecând cotloanele adânci,

De-și făcea cu anii răscroială

Ca să aibă-acum de porăială.

Ca să-și vadă față și contur,

A rămas să îmbie împrejur.

Pe când noi cu harta-i subțioară

Ne-am luat să i-o prefacem dară

După chibzuință, cum ne-a place,

Și din greu muncim, muncim, muncim...

Dar mai coborâm în noi, la adâncimi,

Hărțile din suflet să ni le refacem.

Din volumul „Credință", 1963