Mamă, la oraş e foarte bine!
Geme cartierul de poeţi!
Toţi sunt trişti şi palizi ca şi mine
și se-ncoronează când sunt beţi.
La oraş, cea mai grozavă-i noaptea!
Mergi întruna, străzile-s pustii,
uite-aşa ajungi să nu mai ştii
dacă scrii? Sau ea te scrie, cartea.
Dacă ai noroc, faci rost precis
de o altă magică splendoare!
O iubită cu trecut decis
și cu viitor la întâmplare.
Mamă, la oraş e foarte bine!
În văzduh sunt suflete şi bat,
nu vorbesc când nu sunt întrebate
și-ntre toate, mă gândesc la tine.
Sunt atât de talentat pe zi
că am raţie de sentimente!
toate sunt curate şi ardente
ca şi cum prin nori ar bănui.
Mamă, la oraş e foarte bine!
Toţi suntem de-o seamă cu necazul,
învățăm la şcoli de plânset, hazul
și murim întruna de ruşine.
Iar iubirile sunt, cum să zic,
doar mirese-ntoarse din pădure,
doar mirese cu mirosul mic,
întâmplate numai între mure.
Mamă, la oraş este sublim.
Bine c-am fugit la timp de-acasă!
Bine că m-am rătăcit! Amin!
Să-mi cântaţi când am să stau pe masă,
Şi-am să dorm de toate câte sunt,
și-oi visa că-s vesel în pământ,
rădăcină la o stea frumoasă!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Comentează