În frunze iar se-mbracă plopii
Şi iar mă cheamă mierla-n crâng,
Dar… ce folos!… Când mâine snopii
Cu mâna mea n-am să-i mai strâng!
Şi cucul, şi privighetoarea
Îmi bat în geamuri… iar să viu,
Dar li-e târzie azi chemarea,
Că tot castelul mi-e pustiu…
În zidurile-i măcinate
Ecoul azi răsună a gol,
În porţi zefirul nu mai bate,
Iar florile îi dau ocol…
Tg.-Neamţ, Martie 1930
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Comentează