Cea care-nspre tine-a făcut semn,
liniștea de dindărătul
pasului unei negrese.
De partea ei,
demi-
ceasul cu orele de magnolii
în fața unui roșu
ce caută sens și altundeva –
sau poate niciunde.
Întregul
halo temporal îm-
prejurul unei găuri de glonț, alături, creierat.
Aprig spre cer ridicatele,-ngrăditele
sorbiri de aer-părtaș.
Nu te lăsa pe-altă zi, tu.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Comentează