Între pâinea cuvântului şi Dumnezeu...
Aşa e sufletul meu câteodată,
În zi de Duminică, mai ales,
Precum aluatul dospit în covată,
Oriunde mi-e gândul izbucneşte în vers...
Nu te mira de ce sunt căprui
Ochii din Vis când se uită-n lumină,
Umbra din flacăra mea să rămâi
Şi după stingerea când o să vină...
Am dat tuturora puţinul în dar,
Din tot ce-am primit de la Viaţă mereu,
De aceea mă simt fericitul brutar
Dintre pâinea cuvântului şi Dumnezeu.
* * *
Și Poetul și Brutarul
Toată noaptea n-au hodină,
Ei cu dragoste frământă
Aluatul din lumină,
Iar în orice dimineață,
Zorile când se revarsă,
Ce dumnezeiesc miroase
Pâinea rumenă pe masă!
Și Brutarul și Poetul
Când se odihnesc nu știu,
Fără ei, de bună seamă,
Pe pământ ar fi târziu...
......................................
Și Poetul și Brutarul,
Am crezut și cred mereu,
Pentru cei flămânzi din Viață
Sunt trimiși de Dumnezeu!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Comentează