lui Charles Maurice
Deci muzica întâi de toate.
Jertfeşte-i tot ce-i prea cuvânt,
tot ce-i prea trup şi prea pământ,
Ce la iveală nu o scoate.
Ca un dispreţ întredeschis
Alege-ţi verbul drept ostatic,
Preferă versul fantomatic,
La fel de vag şi de precis.
Sânt ochii dragi de sub voaluri,
E miezul zilei trepidant,
Nocturnul cer de adamant
Brumat al toamnei fără maluri.
Nuanţa fă să prindă grai,
Nuanţa numai, nu Culoarea.
Doar Ea cunună, nu splendoarea,
Şi vis cu vis, şi corn cu nai.
Alungă Poanta asasină,
Impurul Râs şi Duhul crud
Ce fac să râdă cerul nud
Cu ceapa lor de veche cină.
Retorica o ia de gât
Şi frânge-i gâtul Elocvenţei!
Nu Rimei rob, ci rob Esenţei,
Dă-i Rimei suflet cât de cât!
Deci muzică din nou şi iar!
Ca-n versul tău să se arate
În depărtări imaculate
Alt cer, alt dor şi alt altar.
Ca-n versul tău să prindă gură
Răsuflul vântului în zori,
Trezind puzderie de flori.
Tot restul e literatură.
Traducerea Paul Mihnea
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Comentează