Nu! - Florica Bațu Ichim

Nu liniştea din sălcii,

nici liniştea din lacuri,

nici ziua, dată încă, vibrând în curcubeu.

Mai lasă-mă o clipă să şed în mine însămi

în umbra care nu e

 durere, foame, frig.

“Cip-Cip!” sună ceasornic –

taxi sosind în goană

ca iarba răzvrătindă, flămândă înspre nori.

Nu liniştea din luturi,

nici liniştea din păsări!

Plâng raze sângerânde s-adape clorofila.

Nici un atom din lume cu mine nu vibrează –

cum doare unicatul

strivit de lut în timp!

O scară ruginită mi-o rezemam de ceruri

şi uşile sortite

(oh, infinite uşi!...)

murdare, strâmbe, oarbe,

(de ce mie sortite?)

şi uşile sortite

(prea infinite uşi)

 *

Nu liniştea seminţei,

nici liniştea spiralei.

Neliniştea din linişti o cer pentru o zi.