Cântec - Florica Bațu Ichim

Steauă ce-am fost

stea ce-o să fiu –

mă desprind

zenitului viu

zenitului fiu

mă dărui, întreagă…

Beteagă

‘ntrebare

se-apleacă răspunsului frânt

(… înc-un cânt… înc-un cânt…)

Steauă ce-am fost

stea ce mă cheamă –

mă luminez

despletindu-mă-n mamă.

Steauă ce vine,

copila mea draga, abia gângurind

e colind.

Să nu plângi, fiica mea:

clipi-voi, secundelor, stea.

mama cand era copilă

ca tine

se jucase cu vântul,

cu mine.

Fiul meu, să nu plângi:

lumina din stele în gene s-o frângi!

Vei licări, în adâncuri, cu mine:

tăcerilor line…

depărtărilor line…